Despre microbisti

Intr-una din zilele trecute, in timp ce faceam slalom cu mountain bike-ul printre masini, in drumul meu spre casa, il zaresc pe trotuar pe X, un foarte apropiat prieten din studentie. Pletele lui negre si carliontate au fost inlocuite de un par scurt, grizonat, geaca de piele de 100 DM (de care era asa de mandru) cu un costum la ultima moda iar bocancii de motociclist au lasat locul unor pantofi de lac, insa sub acea carapace noua probabil se afla acelasi spirit rebel de pe vremea cand am inchis toate wc-urile din camin pe dinauntru, cand am golit un instinctor in holul universitatii sau cand … (am mai facut noi unele dar inainte sa le precizez vreau sa verific daca s-au prescris).
- Hei X ! Ce faci mai roacher batran ? Nu te-am mai vazut de o mie de ani.
- Ce sa fac ...sunt tot pe fuga, cu job-ul. Am avut un comision in zona si acum trebe sa ajung in 30 minute la firma Y.
- Ce zici, nu iesim pe seara la o bere, ca-n vremurile bune, sa mai depanam din carul cu amintiri ?
- Mi-ar placea mult … dar nu pot azi. Stii, are meci CFR in Champions League si sunt sanse mari sa treaca de grupe.
- Ok, atunci miercuri?
- Pai … miercuri joaca Steaua.
- Joi poate … ?
- Hmmmm, joi sunt niste meciuri interesante in UEFA si merg la cineva sa le vedem.
Am aflat ca vineri juca Craiova iar weekendul era foarte aglomerat, fiind impartit intre Mutu, Chivu, galactici, extraterestrii, tunari si altii asemenea. Nu stiu prin ce gratie divina ziua de luni a fost scutita de fotbal. Nu complet, mai erau ceva meciuri din esaloanele inferioare dar ele reprezentau niste exceptii ce intareau regula.
Ma rog … asta cu exceptiile si regula nu o prea inteleg. Adica cum ar suna: “Da domnu’ politist, stiu ca l-am lovit pe trecerea de pietoni dar e o exceptie ce intareste regula ca sunt un om foarte prudent la volan” sau “stiu ca am furat si mintit dar e o exceptie ce arata ca sunt un om corect si cinstit” (fara nici o aluzie la clasa politica de la noi)
Dar sa revenim. Se pare ca multi sunt dispusi sa traiasca pentru 90 minute viata lui Mutu + 90 minute viata lui Chivu + 90 minute … Oare le mai ramane timp sa-si traiasca propria lor viata ?
Daca ar fi sa fac un top al celor mai ilogice actiuni ce le-am vazut la un microbist, atunci pe primul loc s-ar clasa o intamplare situate candva prin 98. Eram in vizita la amicul Buju, in caminul 1 si colegii lui de camera urmareau la TV un meci intre Juventus si Manchester United. Inzaghi marcase de doua ori pentru italieni si in camera se asternuse o liniste de mormant. Era doar linistea dinaintea furtunii, iar in momentul cand Manchester a marcat, un vulcan a izbucnit in camera. Unul din cei prezenti, un tip “atlet” la 1,65 si 90 kg, a sarit la fereastra urland din toti rarunchii, voind sa impartaseasca bucuria lui cu tot complexul. Am mai vazut reactii similare cand juca Romania la mondiale … dar la Juve-Manchester !!!! La inceput am crezut ca are actiuni la echipa engleza iar acel gol avand ca rezultat cresterea pretului cu cateva lire. Sau jucase cumva la un fel de pronosport avand sansa, prin acel gol, sa castige un munte de bani ? Nici vorba… explicatia era foarte simpla: era fan AC Milan. “Pai da, si ? Doar jucau Juventus si Manchester” ati putea spune. Se pare insa ca un fan “adevarat” Milan uraste de moarte Juventus si de aici reactia de la gol.
Cum ajunge un roman din Deva fan “adevarat” Milan … asta nu pot sa precizez.
O alta actiune de top s-a petrecut recent, prin vara. Eram pe terasa si ascultam vrajit povestile unui oaspete din state, care in ultimii ani fusese ghid in Patagonia si in Alpi si care calatorise prin aproape toata lumea. La un moment dat a razbit dinspre centru un vuiet generat de urletul a mii de oameni. Ce sa fie ??? O noua revolutie? S-au saturat oamenii de coruptie si minciuna, s-au saturat de drumurile proaste sau sa fie calcati pe trotuar de vreun Ferrari, de injustitia din justitie, de … ? Am aflat mai apoi ca probleme mult mai importante erau in joc, adica cele 6 puncte cu care fusese penalizata echipa lor de suflet.
O mentiune in clasament il primeste si aruncatul televizoarelor pe geam, actiune la moda la un moment dat in complex, cand echipa Romaniei dezamagea la vreo competitie.

Ar mai fi extrem de multe de spus pe aceasta tema, a microbistilor, insa trebuie sa fug pentru ca incepe in cateva minute Steaua – Rapid si nu se stie niciodata de unde sare bricheta :)))

Arta de a nu scrie un blog

Uitandu-ma pe comentariile de la postarea precedenta am constatat ca cinci cititori s-au declarat fani, ceea ce m-a facut sa ma simt obligat sa continui (faptul ca unii din ei au facut-o doar din politete e problema lor si n-au decat sa suporte consecintele). Oricum, cat de greu e sa scrii pentru blog ?
Asa ca mi-am luat o coala de hartie, pixul, mi-am aranjat pernele, m-am intins pe pat si …
Intinsul pe pat are pentru mine efecte contradictorii: daca e noapte si vreau sa dorm atunci imi provoaca insomnie, insa desfasurarea oricarei activitati intelectuale reprezinta somniferul suprem, la fel ca si cursurile din facultate.
Apropos de cursuri: tin minte cum in prima sesiune din anul I, dupa ce chiulisem tot semestrul, mi-am propus sa devin student model. Nu stiam prea bine ce inseamna asta, dar banuiam ca are legatura cu mersul la sala de lectura. Problema cu sala era ca avea doar vreo 100 locuri iar in campus erau mii de studenti, asa ca singura sansa sa ocup vreun loc era sa ma trezesc pe la ora 7 dimineata (ceea ce reprezenta o schimbare radicala a stilului obisnuit de viata, cu nopti mai mult sau mai putin albe si cu trezit dupa pranz; dar schimbarea in student model cere sacrificii).
De la cei mai experimentati am aflat ca o cafea de dimineata e obligatorie pentru a putea rezista salii de lectura, insa nici eu nici colegii de camera nu stiam exact reteta, asa ca logica noastra a fost: daca cu doua linguri e tare, hai sa punem patru, sa fim siguri.
Plin de emotie, inarmat cu cursurile sub brat si cu cafeaua in vene, m-am indreptat catre lacasul metamorfozarii mele in noul student, studentul model. Prima impresie a fost ca aceleasi aspiratii ca si mine le nutreau multi altii, majoritatea locurilor in sala fiind deja ocupate, nu de oameni ci doar de cursuri, plasate strategic aproape peste tot, cu greu reusind sa gasesc un loc necontaminat (proprietarii au ajuns si ei pe la ora 12, cu un look proaspat, in contradictie flagranta cu fata de lovit de tren ce o afisam eu)
Si in acea prima zi de calvar am avut si prima revelatie: 4 pagini de curs pot invinge 4 ligurite de cafea. Cred ca am rezistat la vreo 15-20 minute de lectura pana ce somnolenta a pus stapanire pe mine si, dupa inca vreo 2-3 tentative, am renuntat la idea cu studentul model: pe cine incercam eu sa mint? (insa nu ma intrebati de notele din acea sesiune pentru ca unii din noii colegi de munca au o parere buna despre mine si nu vreau sa si-o schimbe)
Dar...de unde am pornit? Aaaaaa...de la blog... Prea tarziu. Prefer sa profit de somnolenta ce m-a cuprins scriind decat sa beneficiez mai tarziu de insomnia intinsului pe pat cu scopul nobil de a dormi.

Noapte buna…