Omul gospodar

Omul gospodar isi face vara sanie si iarna car. Ma rog … nu prea am inteles de ce sa pierzi zile insorite de vara pentru o sanie cand exista zile mohorate de toamna, asta in caz ca nu alegi varianta cea mai simpla si o iei direct de la hipermarket, dar experienta de mai jos m-a facut sa vad altfel aceasta problema.
Candva, prin primavara acestui an, mi s-a infiintat la poarta unu’ ca sa inspecteze centrala termica a casei, in vederea autorizarii ei. L-am condus in pivnita, in camera cu pricina, insa lucru ciudat pentru un “specialist”, nu a dibuit centrala. I-am acordat circumstante atenuante intrucat becul era ars si probabil nu se adaptase la semiintunericul de acolo asa ca i-am indicat eu intr-un colt al camerei locul unde o fosta mandra si moderna centrala se metamorfozase intr-un morman de fier acoperit de noroiul inundatiilor periodice. S-a uitat la mine sa vada daca nu cumva glumesc, insa feng-shui-ul camerei in nici un caz nu-mi inspira asa ceva. Cand a realizat asta a zis: “Nu. Imi pare rau. Nu pot autoriza asa ceva”. Eu il banuiesc ca nu a fost tocmai sincer si ca de fapt nu-i parea rau, insa in atmosfera aia de primavara, cand totul renastea in jur (pana si in pivnita incoltisera niste sminte aduse de ultima inundatie) si cand iarna si frigul erau ceva foarte indepartat, cui ii mai pasa de chestia aia ce-o foloseam pe post de centrala ?
Lunile au trecut si canicula a pus stapanire pe orasul de campie. Pe la sfarsitul lui iulie proprietarul casei, om cu mai multa experienta de viata decat mine, s-a hotarat sa fie gospodar, adica sa schimbe centrala termica and co (adica tevi, calorifere etc). Primul pas a fost recrutarea unei echipe de “meseriasi”. Meseriasii astia sunt un fel de oameni politici: inainte sa semnezi contractul cu ei promit sa faca ieftin si repede orice insa apoi “dupa alegeri” … care cum are noroc. Noi nu am avut. In cel mai scurt timp ne-am lovit de lipsa unui dictionar roman – mester. O propozitie aparent simpla ca : “venim maine la 9” insemna de fapt in limba lor “daca chiar venim maine o sa fie pe la 11-12, insa nu va asteptati sa va sunam daca nu venim”. In prima luna de vreo 10 ori nu le-a pornit masina asa ca nu au mai aparut (dar evident ca asa ceva nu se anunta), de vreo 10 ori le lipsea o piesa fara de care nu puteau continua iar in celelalte zile nu au lucrat ca doar era weekend sau sarbatoare. Zilele s-au scurs fara ca nimic notabil sa se intample si un val de aer rece din septembrie ne-a facut sa ne intrebam: totusi ce ne facem iarna fara caldura ? In acest moment au fost niste “alegeri anticipate” si fostii mesteri au pierdut, o noua echipa lunadu-le locul. In comparatie cu ceilalti astia parca erau nemti: in numai 7 zile au facut ce n-au fost aia in stare in doua luni, insa in comparatie cu niste mesteri nemti astia noi erau totusi romani: ca bonus la tevile de gaz montate in bucatarie mi-au facut cadou o serie de picturi murale, realizate manual (adica direct cu mana murdara, fara pensula). Tot in bucatarie au dat o gaura exact deasupra uscatorului de vase si, nu stiu daca din vina lor sau a lu Newton cu gravitatia lui, molozul a aterizat oblu peste farfuriile ce s-au intamplat sa fie acolo. Grabiti sa termine lucrarea, nu au avut timp de intrebari de genul: “ce recipient sa folosim pentru vopsea?”, asa ca vasul cainelui si galeata mea de spalat masina le-au picat numai bine. Un alt aspect ce l-am constatat a fost ca incercau sa pastreze curatenia la locul de munca ascunzand cele peste 30 doze de bere consumate in diversele cutii ce le aveam in pivnita (din pacate nu au fost consecventi, paharele de cafea si chistoacele au preferat totusi sa le arunce pe jos). Un lucru interesant la “mesteri” e ca au doua unitati de stocare a memoriei: una permanenta si una temporara, care se reseteaza zilnic sau chiar la cateva ore. In aceasta din urma tineau indicatiile neesentiale gen: “va rog nu fumati casa” sau “va rog sa nu lasati aceasta usa deschisa”. Deasemenea mesterii au gusturi alese. Intre o aplica demontata, dar model mai vechi, si una montata intr-o camera din pivnita au preferat-o pe aceasta din urma (daca ar fi lasat becul nu cred ca m-as fi prins - nu stiu cum de nu le-a trecut prin cap ca e putin probabil sa iei un bec dintr-o camera intunecata fara a se sesiza nimeni).

Acum, la sfarsit de octombrie, stau si scriu acest text la caldura generate de noua instalatie si astept cu interes una din spaimele Romaniei europene: factura la gaz. Teoretic lucrarea nu e incheiata: au promis ca vin sa se ocupe de pierderile de apa de pe circuit, de izolatul tevilor, de cele doua calorifere din hol care au fost montate “provizoriu” pe niste caramizi din lipsa de suporturi, insa practic …
Unii prieteni se jura ca exista si mesteri seriosi si de treaba insa eu nu mai am energia sa incep o lucrare noua doar ca sa testez aceasta teorie.